Ce-au în comun un ciucure atârnat de cheia de la şifonierul bunicii şi o canapea care a participat la Salonul de Mobilă din Milano? Un concept ciudat numit Hiperbolism care pune cap la cap forme senzuale cu matematici rococo. Despre geometria neeuclidiană ca mijloc de locomoţie spre viitorul arhitecturii şi designului, despre lucrările sale premiate şi expuse în târguri prestigioase, despre instalaţia Hyperlocked şi alte mari aventuri în design am aflat la primul zeppelin de anul acesta de la Radu Comşa.

Este o poveste simplă în care e vorba de conştientizarea unor reflexe spaţiale tridimensionale. De fapt, povestea înseamnă a înţelege ceea ce francezii zic „la même Jeanette autrement coifée”, iar românii „aceeaşi Mărie cu altă pălărie”.

Pentru că spaţiul care ne desparte pe fiecare dintre noi e cumva amorf, a avut nevoie de Euclid pentru a fi împărţit într-o reţea rectangulară, carteziană, pe care toţi o avem în minte de când scriem pe o foaie plată (euclidiană) de hârtie, de când scrijelim cu creta pe o tablă neagră plată (euclidiană) şi de când ne uităm cu mândrie la noul nostru monitor cu cristale lichide, plat (adică euclidian).

„Hyperbolism” e o poveste care porneşte într-o zi când mi-am dat seama că lumea exista şi în stânga lui Euclid (geometria sferică) şi în dreapta lui Euclid (geometria hiperbolică) şi în care mi-am dat seama cât de importante practic erau cuvintele profesoarei de matematică când descria geometria neeuclidiană.

Lucrurile sunt mult mai simple decât credeţi, numai să nu vă astupaţi urechile când auziţi de „geometria neeuclidiană”,  fie ea sferică sau hiperbolică. Geometria sferică înseamnă că suprafaţa se strânge spre însăşi, ca într-o minge, iar geometria hiperbolică înseamnă că suprafaţa se evazează, ca într-o frunză de salată. Iar planul lui Euclid, reflexul nostru, rămâne ca o podea placată cu plăci de gresie hexagonală.

1. Totul a început prin 2005, când am văzut pe net modelele fizice de pseudosfere hiperbolice făcute de Daina Taimina de la Universitatea Cornell. Pornind de la o observaţie despre modelul sferic al mingii de fotbal, Taimina croşetează de câţiva ani încoace modele fizice de geometrie hiperbolică pentru toate universităţile americane.

2.Urmărind acelaşi algoritm, am început să refac pseudosfera utilizând un cordon de cauciuc siliconic
3. După 105 metri de cordon consumat, am obţinut o pseudosferă de aproximativ 75 cm diametru. Obiectului i-a fost ataşat numele de „Rasta stool”, cu trimitere directă la cultura Rastafari

4. Ideea era ca, folosind proprietatea anvelopantă a unei suprafeţe fizice cu geometrie hiperbolică, să încerc să creez un obiect cu dublă funcţiune şezut-depozitare, care prin „înghiţirea” obiectelor să poată fi utilizat ca atare.
5. La Bienala de Arhitectură Bucureşti 2006, Rasta stool a fost folosit şi fără obiecte adăugate, dupa cum se vede în imagine.

6. Următoarea aventură în design a pornit de la ideea conului cu unghi mai mare de 360o
7. Transformat într-o spirală cu unghiul la centru 360o x spire

8. Canapeaua Bloomit! Are acelaşi dublu rol ca şi Rasta stool: şezut-depozitare, în acest caz obiecte plate (cărţi, reviste)

9. Prin asamblarea capetelor, se obţine un obiect cu o aparenţă neobişnuită, care poate fi şi el folosit pentru depozitare 

10. La Salonul de la Milano 2008, Bloomit! A fost folosit cu brio de vizitatori, la expoziţia Designersblock



11. Principiul de la Bloomit! a fost folosit pentru un redesign radical (pliabil) al iconicului Disco Ball
12. Aici varianta desfăşurată, care prin rotaţie recreează sfera cu reflexii

13. A urmat apoi Ice Age chair, un scaun, de fapt o husă de scaun, din fibre, pe a cărui suprafaţă apare negativul luminos al scaunului ascuns
14. Contrar aparenţei paralelipipedice, Ice Age chair este moale şi confortabil

15. În ianuarie 2008 Rasta stool a apărut în catalogul Simply Material din Hong Kong la capitolul „organic”, deşi eu îmi exprimasem o preferinţă pentru capitolul „geometric” corespunzător formei de pseudosferă al lui Rasta.

16. Mi-am dat seama că, printr-un reflex automat, euclidianul e asimilat locuirii, ca în această imagine arhicunoscută…
17. Iar neeuclidianul (inclusiv Rasta), e asimilat organicului şi destinat obiectelor ca în acest arhetip

18. Lucrurile au fost clar delimitate până de curând, aşa cum o demonstrează următorul experiment vizual. S-a luat o imagine convenţională…
19. Şi s-a simulat un algoritm de reprezentare în hiperbolic, rezultând o imagine total inacceptabilă…



20. Până de curând, exemplul lui Gehry fiind destul de asemănător 

21. Or, în acest moment, creaţiile singulare se joacă cu o combinaţie aleatoare de sferic şi hiperbolic, ca in Corner Plaza (Vito Acconci) 

22. Sau ca în propunerea Various Architects din Oslo pentru un turn de televiziune în Chengdu (Coreea)
23. Sau ca în proiectul câştigător pentru noul aeroport din Shenzen, al lui Fuksas. Ca un fel de „hyperbolism”, denumire care permite o abordare a acestor proiecte pornind de la însăşi geometria lor

24. Pentru a promova această idee, am construit „Hyperlocked”, o instalaţie din arcuri formată din două pânze hiperbolice întreţesute
25. Hyperlocked are şi o proiecţie în design, fiind pentru prima dată când un obiect tridimensional simulează un mod de vectorizare foarte utilizat în virtual. De obicei se întâmplă invers, virtualul simulează realul



26. Detaliu cu pânza interioară
27. Hyperlocked a fost expus la Bienala de Arhitectură 2008, în holul sălii Horia Bernea şi… reconstruit la zeppelin!