Cea de-a 15-a ediţie zeppelin din 11 iunie 2009 i-a avut ca invitaţi pe Cristi Borcan şi Alex Axinte, fondatorii echipei studioBASAR. Cu această ocazie, ne-am jucat search and rescue într-un bazar oriental, cu o fantomă şi un pom cu vrăbii. Şi apoi am găsit multe chei de lectură pentru înţelegerea spaţiului alambicat, dar normal pentru noi, de Bucureşti.
Am zburat deasupra şi printre locuri urbane ascunse. Am vorbit despre banalitate, improvizaţie, concitadini cu aripi sau blană şi probleme sociale, dar şi despre instalaţii şi proiecte pentru spaţiul public, despre design-ul pavilionului României la ediţia din 2009 a Bienalei de artă de la Veneţia.
Vezi mai jos prezentarea studioBASAR de la ediţia zeppelin din 11 iunie.

Search-And-Rescue (SAR): CITY

studioBASAR este un studio de arhitectură format de arhitecţii Alex Axinte şi Cristi Borcan în 2006, ca o echipă search-and-rescue, care acţionează ca un agent de observaţie şi intervenţie arhitecturală prin studii şi construcţii.



SEARCH-AND-RESCUE (SAR): CITY este o metodă de căutare strategică dezvoltată ca un program de acţiune ce investighează dinamica oraşului contemporan. Am iniţiat din 2006 proiectul SAR, ca o sumă de câteva capitole de analiză şi diagnostic, dezvoltate şi testate în mediul urban. Scopul acestor capitole este acela de a ieşi public şi de a atrage atenţia asupra unor subiecte periferice ca banalitatea, improvizaţia sau ilegalitatea, ce fac parte din sistemul dinamic al culturii urbane contemporane. Pe plan local, acţiunea SAR îşi propune să readucă în cadrul profesiei de arhitect necesitatea investigării teritoriului urban, activismul public şi implicarea socială.

Atraşi de subiecte din ce în ce mai marginale, am început să explorăm Bucureştiul momentului. În ciuda monumentelor sale şi a avalanşei de semne şi simboluri necesare afirmării economice şi sociale, în ciuda logicii oricărei organizări sau a oricăror tehnologii, privim oraşul ca o masă neomogenă, în continuă mişcare şi schimbare. De aici adunăm şi colecţionăm fragmente, situaţii, obiecte şi poveşti. Plimbându-ne pe străzi ca să ‘citim’ oraşul, am realizat starea de transformare în care se afla acesta: ca un corp în creştere, cu membrele parcă prea lungi, cu părţi încă diforme şi transformări ridicole, cu vocea în schimbare, dezorientat, dar totuşi  improvizând cu optimism din mers.

MARGINAL

EVACUAREA FANTOMEI
arhitecturi ale supravieţuirii
autori: studioBASAR (arh. Alex Axinte şi arh. Cristi Borcan), consultant juridic avocat Sofia Mihăilescu





Din ecuaţia legilor naţionalizării şi retrocedării imobilelor de locuit din România rezultă o casă în plus: o casă fantomă care se ridică din senin pe străzi, campând pe trotuare, agăţându-se de faţadele caselor reale şi dispărând după o vreme fără să lase urme. Casa fantomă nu are pereţi, uşi, ferestre ori acoperiş: este doar mobilier, perne, covoare, ficuşi, sau veselă, toate aranjate în grămezi succesive şi strâns împachetate în carton şi folie de protecţie inscripţionată cu mesaje de protest. Casa fantomă materializează în stradă tot ce adună împrejur o familie în decursul vieţii de interior; este o casă întoarsă pe dos.

Cu angajament creativ şi interes urbanistic, investigăm cazurile extreme de evacuări forţate din casele naţionalizate în România în perioada comunistă, acum retrocedate foştilor proprietari, ca o situaţie de supravieţuire urbană, ce evidenţiază probleme ca marginalizarea, inegalitatea socială, incapacitatea administrativă şi sărăcia. Uitându-ne la aceste structuri precare, învăţăm lecţia organizării spaţiale şi sociale, care nu ţine cont de funcţionalitatea normativă, dar are de-a face cu abilităţile de a-ţi construi singur spaţiul de trăit.

HABITAT DE BUCUREŞTI
autori: coordonat de studioBASAR (arh. Alex Axinte şi arh. Cristi Borcan), împreuna cu arh. peisagist Vera Dobrescu (Facultatea de Horticultură, Secţia Peisagistică), arh. peisagist Diana Culescu (Facultatea de Horticultură, Secţia Peisagistică), cercetator ştiinţific Dorel Ruşti (Muzeul Naţional de Istorie Naturală ‘Grigore Antipa’) şi arh. Raluca Vişinescu (Bloc Office) – dezvoltat în cadrul proiectului TUB.






Cine mai sunt Bucureştenii? Şi mai ales, ce mai înseamnă să fii din Bucuresti, în afară de a locui sau de a merge la serviciu aici? Eşti Bucureştean şi dacă îţi faci cuib într-un copac, îţi sapi o vizuină numai a ta în fiecare primavară, ai o zonă pe care o patrulezi zilnic dupa hrană sau te agăţi de calcane şi garduri. Bucureşteni sunt şi cei care traversează în patru picioare pe zebră, iau tramvaiul şi locuiesc pe lângă bloc, prind rădăcini prin parcuri şi maidane, pescuiesc pe Dâmboviţa, iar seara se întorc în stoluri mari dinspre centru spre cartiere într-un trafic intens, unde alţii se adună noaptea şi se învârt în cerc la lumina becurilor. Ceilalţi bucureşteni sunt mulţi, diverşi şi împart cu noi oraşul.

Capitolul Habitat investighează prezenţa urbană a câtorva dintre cele mai comune şi specifice specii de plante şi animale ce populează oraşul Bucureşti. Printr-o hartă a oraşului natural şi douăzeci de cartoline cu ceilalţi locuitori, ce cuprind mituri urbane, date ştiinţifice şi sfaturi utile, localnicul, turistul şi specialistul sunt îndemnaţi la o explorare a oraşului ca printr-o rezervaţie naturală.

BANAL 

GRAZ THE USUAL CITY
Alex Axinte, în cadrul rezidenţei Map XXL/Pepinieres Ostreich, 2006

Prima investigaţie de acest fel, ’Graz the Usual City’ (Alex Axinte, 2006), a constat în arhivarea unor unităţi arhitecturale sincere şi întâmplătoare, ameninţate de modernizare, înfrumuseţare ori de ‘efectul bilbao’ din oraşul Graz, Austria. Aceste unităţi încă mai adăposteau informalul, din ce în ce mai exclus din supra-controlatul peisaj urban vest european.

NORMAL DE BUCUREŞTI
autori: iniţiat de studioBASAR (arh. Alex Axinte şi arh. Cristi Borcan), împreună cu SYAA (arh. Adrian Soare, arh. Eliza Yokina şi arh. Magda Vieriu) – dezvoltat în cadrul proiectului TUB.



Ce este frumos la Bucureşti acum, mai degrabă decât ce a fost frumos înainte sau ce va fi frumos cândva? O întreagă lume de locuri banale, bântuite şi uitate, unde situaţii normale, periferice şi ascunse sunt ocolite de graba dezvoltării orasului şi aşteaptă în linişte să fie hoinărite.
Continuând metoda aplicată la Graz the Usual City, capitolul Normal alege în urma unui proces de cartografiere afectivă a oraşului Bucureşti zece locuri ascunse şi ignorate şi le aşază pe un traseu de vizitare. Seducătoare şi misterioase, amuzante sau doar întâmplătoare, cele zece popasuri transformă localnicii în turişti ai propriului lor oraş, iar pe vizitatorii din afară îi obişnuieşte cu oraşul ne-oficial: plecaţi să hoinărească Utopia, Nostalgia, Visele sau Fricile printr-un Bucureşti posibil.

TRANSFER BREZOIANU
autori: studioBASAR (arh. Alex Axinte şi arh. Cristi Borcan) – dezvoltat în cadrul proiectului TUB (www.t-u-b.ro).




Traseul străzii Brezoianu face legătura Nord-Sud între două noduri de intensitate urbană, Splaiul Dâmboviţei şi Sala Palatului. Intersectat la jumătate de bulevardul Elisabeta, de unde se dezvoltă în paralel cu parcul Cişmigiu, strada se arată ca o variantă condensată la Calea Victoriei. Având ca referinţă ‚Modelul Monderman’  (conceptul Shared Spaces dezvoltat de inginerul de trafic olandez, Hans Monderman) Brezoianu devine o suprafaţă generoasă pentru pietoni, biciclişti şi activităţi cotidiene diverse, deschisă circulaţiei auto ocazionale şi organizată ca un transfer dinamic între râul Dâmboviţa şi Sala Palatului.

Printr-o înşiruire de intervenţii punctuale şi reglaje tehnice, nu contrazicem tendinţele şi nici nu separăm conflictele, ci mai degrabă le angajăm energia emergentă. Strategia ’oraşului lucrurilor mărunte’ ţinteşte regenerarea utilizării celor mai banale utilităţi urbane, cum sunt trecerile de pietoni, piticii metalici, gărduleţele scuarurilor etc, ca o modalitate directă şi naturală de identificare a caracterului secvenţial al străzii. Lăsăm deschise posibilităţile informalului şi ale vieţii sociale, încurajând caracterul spontan al vieţii de stradă.

IMPROVIZAT

POMUL CU VRĂBII
ascultă ce vezi
(Instalaţia a făcut parte din proiectul Ars Telefonica, curatori Alina Serban, Anca Benera, Arnold Esteban, Catalin Rulea, ce s-a desfăşurat între 23 şi 27 septembrie 2008 la Centrul de Introspecţie Vizuală, Bucureşti, RO (www.pplus4.ro).
autori instalaţie – studioBASAR (arh. Alex Axinte şi arh. Cristi Borcan), grafică panou ‘Pomul cu Vrăbii’ – Anca Benera şi Arnold Esteban (pplus4), inspiraţie poveste ‘Pomul cu Vrăbii’ – Dorel Ruşti, Mariana Celac, Florin Mihăilescu.






Într-un decor urban ornat cu împletituri de cabluri atârnate de stâlpi, care stau aplecaţi peste garduri sudate, indecis înfipte printre pişcoturi sparte şi asfalt crăpat, pe lângă panouri colorate, table şi capre metalice legate cu lanţuri de bordură se camuflează până la transparenţă zeci de cabine telefonice. Carcase părăsite şi din ce în ce mai inutile, lăsate în urmă de avansul tehnologic, o specie urbană pe cale de dispariţie, cabinele telefonice stau aruncate în debaraua cu nimicuri ce se numeşte acum spaţiul public bucureştean.

Am instalat în zona Pieţei Universităţii o structură ca o pelerină roşie ce înveleşte o cabină telefonică invizibilă transformând-o într-un popas temporar: o platformă cu loc de stat, loc de ascultat şi de privit oraşul. Odată intrat în pavilionul delimitat geometric din aglomerarea urbană, se putea asculta la telefonul public încă funcţional, istoria unui nume, Pomul cu Vrăbii care se referea în trecut la zona din jurul Fântânii de la Universitate.

Afirmăm astfel recuperarea şi documentarea memoriei minore ce aparţine în egală măsură unui loc încărcat de monumente şi de simboluri emoţionale majore, cât şi promovarea unei noi atitudini asupra design-ului în spaţiul public.

CĂRTUREŞTI, BANCĂ





În cadrul evenimentului Street Delivery din Iunie 2009 de pe strada Arthur Verona, am instalat o bancă obiect. Intervenţie liniară, discretă, banca este aşezată în faţa librăriei Cărtureşti, pe limita conflictuală dintre scuarul verde inaccesibil legal şi parcarea abuzivă de pe alee, folosindu-se de elementele existente: stă pe bordura de beton şi se leagă de gardul de metal. Spătarele rezonează cu identitatea librăriei, sugerând profilul unei poliţe cu cărţi. Structura băncii este din dulapi de lemn, iar placarea este sinceră: tego lasat aparent. Tego este un material utilitar necesar cofrării betonului, folosit aici din raţiuni de rezistenţă la intemperii dar şi la acţiunile de vandalizare.

INSCENARE

SEDUCŢIA INTERVALULUI
Artişti: Ştefan Constantinescu, Andrea Faciu şi Ciprian Mureşan
Curator: Alina Şerban
Design expoziţional: studioBASAR- Alex Axinte, Cristi Borcan
colaborator: Livia Andreea Ivanovici
inginer de structură - Cristi Botoi
Curator asistent: Livia Pancu
Editori catalog: Alina Şerban & Mirela Duculescu

Expoziţia din Pavilionul României poate fi cel mai bine descrisă drept o punere în scenă a unei piese în cinci acte, reprezentată de lucrările artiştilor Ştefan Constantinescu, Andrea Faciu şi Ciprian Mureşan. Cele trei poziţii artistice sunt reunite într-o instalaţie site-specific concepută de grupul de arhitectură studioBASAR, ce funcţionează atât ca decorum, cât şi ca spaţiu narativ şi fizic autonom. Problematizând modul în care viziunea subiectivă a artiştilor reglează poziţia privitorului şi relaţia sa cu situl expoziţional, proiectul Seducţia Intervalului angajează un mod „teatral” de dialog cu privitorul, invitându-l să identifice reţeaua de legături cauzale dintre multiplele pasaje, secvenţe şi treceri prezente în expoziţie, pentru a asigura în final coerenţa întregului.

Organizatori: Asociaţia Zeppelin, revista Arhitectura, KLUDIstudio
Sponsor: KLUDI
Susţinător al evenimentului: DULUX
Partener: Cărtureşti